Episodul 2 – Performanțe internaționale în perioada interbelică

Episodul 2 – Performanțe internaționale în perioada interbelică

După mai bine de 80 de ani, performanțele sportive din perioada interbelică rămân cele mai notabile din istoria sportului cu motor din România, cea mai celebră fiind victoria lui Petre Cristea în Raliul Monte Carlo în 1936. Despre aceasta, dar și alte performanțe internaționale de calibru, mai puțin cunoscute, obținute de compatrioți ai noștri, în rândurile ce urmează.

Petre Cristea, poate cel mai celebru dintre piloții români, s-a născut la București în 1909, „printre mașini”, după cum el însuși mărturisea, fiul unui contabil al firmei Leonida, principalul importator de automobile din România. Având o pasiune arzătoare pentru mașini, Cristea obține permisul de conducere la doar 16 ani, falsificându-și documentele și cinci ani mai târziu, în 1930 începe să alerge în întreceri auto, după ce își făcuse debutul în întrecerile pe două roți. 1931 reprezintă primul start în Raliul Monte Carlo, unde ocupă locul 11 la volanul unui Dodge Victory Six. Din 1934 aleargă cu Ford V8 și grație unei atenții deosebite pentru pregătirea automobilului, obține prima victorie pentru Ford în raliul monegasc în 1936, cu o caroserie ușurată la maxim și o punte spate modificată pentru proba finală de pe cheiul din Monte Carlo, care l-a obligat să alerge fără diferențial 7000 de km, însă s-a dovedit un avantaj decisiv pentru obținerea victoriei.


Petre Cristea (dreapta), alături de Dr. Fritz Werneck – al doilea clasat în Internationales Eifelrennen 1939

Un alt rezultat legendar al lui Petre Cristea este reprezentat de victoria pe celebrul Nurburgring în 1939, în Internationales Eifelrennen, la categoria dedicată turismelor. Deși sosit pentru prima oară pe celebrul circuit supranumit „Iadul Verde”, abordarea metodică a lui Cristea, care sosise cu 8 zile înainte de cursă și acordase din nou o atenție deosebită pregătirii mașinii, dă roade, obținând o victorie-șoc în fața echipei partidului nazist, care alerga pe automobile identice, BMW 328. Românul va rămâne o bună perioadă în posesia recordului de viteză pentru turisme, cu 115,1 km/h, record depășit abia în 1953 de Stirling Moss și unul din foarte puținii piloți care au reușit să câștige la debutul pe pretențiosul circuit german.

Un alt rezultat românesc important obținut în Principatul Monaco este locul 2 al lui George Burianu din Marele Premiu de la Monaco din 1929. Brăileanul stabilit la Waterloo, în Belgia, l-a învins atunci pe marele Rudolf Caracciola, pilotând un Bugatti T35C. Inginer, pilot de aviație voluntar în al doilea război mondial, cunoscut ca Georges Bouriano în Belgia, el a concurat pentru România, chiar dacă avea cetățenie belgiană.


George Burianu, Bugatti T35C

Un personaj controversat, din anturajul apropiat al lui Carol al II-lea, este protagonistul victoriilor din primele două ediții ale Raliului San Remo. Este vorba de Ernest Urdărianu, ofițer român și pilot din perioada interbelică, cel care a ajuns mâna dreaptă a regelui, la recomandarea vărului său, Nicolae Titulescu și mai târziu mareșal al Palatului Regal. Urdărianu a câștigat ediția inaugurală din 1928 a Raliului San Remo, reeditată și un an mai târziu, la volanul unor mașini FIAT.

Într-o perioadă în care cursele automobilistice erau un hobby scump al aristocrației, și România a avut alergători de viță nobilă, cel mai important rezultat fiind obținut de frații Ionel și Gheorghe Ghica Cantacuzino, în cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1928, unde au încheiat pe locul al patrulea, conducând un Chrysler Six 72.